- strúgure
- s. m., art. strúgurele; pl. strúguri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
strúgure
Look at other dictionaries:
strugure — STRÚGURE, struguri, s.m. Fructul viţei de vie, în formă de ciorchine; poamă. ♦ Compus: strugurii ursului = plantă târâtoare cu frunze persistente, cu flori trandafirii sau albe, grupate în formă de ciorchine la vârful ramurilor, şi cu fructul o… … Dicționar Român
strugurespinos — STRUGURE SPINÓS s. v. coacăză. Trimis de siveco, 28.11.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
acinos — ACINÓS, OÁSĂ, acinoşi, oase, adj. Care prezintă acine; care are forma unei boabe de strugure. – Din fr. acineux. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 acinós adj. m., pl. acinóşi; f. sg. acinoásă, pl … Dicționar Român
aguridă — AGURÍDĂ, aguride, s.f. Strugure înainte de coacere, cu gust foarte acru. – Din ngr. agurída. Trimis de ana zecheru, 13.09.2002. Sursa: DEX 98 agurídă s. f., g. d. art. agurídei, pl. aguríde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
ciorchine — CIORCHÍNE, ciorchini, s.m. Tip de inflorescenţă caracterizat prin dezvoltarea unui ax principal, de a lungul căruia se înşiră numeroase ramificaţii cu flori; racem, grapă; grupare de fructe aşezate în mod corespunzător cu inflorescenţa descrisă… … Dicționar Român
acin — ACÍN, acine, s.n. Mică dilataţie, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus. Trimis de ana zecheru, 31.07.2002. Sursa: DEX 98 acín s. n., pl. acíne Trimis de siveco, 10.08.2004.… … Dicționar Român
agriş — ÁGRIŞ, agrişi, s.m. Arbust cu ramuri spinoase, cu frunze lobate şi cu fructe comestibile, care creşte spontan în regiunile de munte. (Ribes uva crispa). – Din magh. egres. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÁGRIŞ s. (bot.; Ribes… … Dicționar Român
auă — AÚĂ s. v. strugure. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime áuă s.f. – Struguri. lat. ūva (Puşcariu 166; Candrea Dens., 117; DAR); cf. it., sp., port. uva (sard. ua, engad. üa). Cuvînt vechi, care pare să fi fost arhaism încă în … Dicționar Român
cârci — s.m. (reg.) vârf de lăstar de vie; porţiune dintr un strugure; strugure mic. Trimis de blaurb, 31.03.2006. Sursa: DAR cîrcí ( césc, ít), vb. – 1. A se strînge. – 2. A micşora, a se contrage. – 3. A se chirci, a se pipernici. – var. încîrci,… … Dicționar Român
poamă — POÁMĂ, poame, s.f. 1. Rodul comestibil al arborilor fructiferi; p. gener. fruct. ♢ expr. Poamă acră = persoană urâcioasă, cicălitoare, rea. ♦ Fruct fals cu endocarpul membranos şi mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea şi modificarea… … Dicționar Român
